Mergeam calma si ma uitam la vitrina unui magazin, moment in care un grup de tineri intra in mine. Se imping, rad si isi pierd echilibrul. Ma calca pe picior. Ma trezesc spunand : « Pardon. Scuze. » Zic si ei acelasi lucru si intra in magazin.

Raman pe ganduri. De ce m-am scuzat ? De unde reactia asta ?

Nici nu stiam daca sa fiu deranjata pentru ca am fost calcata pe picior, sau nu. Un mare semnal de alarma. La fel mi s-a intamplat si ieri, cand am stat la coada si o persoana a intrat in fata, fara sa ceara voie. Nu mi-a placut ce a facut, dar nu am zis nimic. Asa cum nu imi place nici acum sa observ ca pantoful meu este murdar, si putea fi zgariat, din cauza neglijentei acestor tineri.

Ei bine, dragilor… e de munca. Daca te regasesti in categoria de oameni care vor sa faca pe plac tuturor, persoane care nu vor sa supere, nu vor sa deranjeze si isi reprima emotiile negative… fii atent la acest articol.

Viata mea s-a schimbat atunci cand mi-am dat voie sa nu mai fiu vesela tot timpul. Atunci cand am realizat ca nu este posibil sa multumesc pe toata lumea. Nu este posibil ca toti oamenii sa ma placa. Iar daca nu sunt placuta, este normal si accept asta fara pareri de rau.

Realizati cat este de absurd sa credem ca toata lumea trebuie sa ne placa, si sa facem eforturi pentru asta neincetat ?

M-am dus intr-o zi la magazinul din colt, unde vanzatoarea este o doamna permanent nervoasa. Este dura si isi exprima nemultumirea atunci cand primeste marunt, pentru ca nu ii place sa stea sa numere. Ani de-a randul i-am facut pe plac. Pastram maruntul pentru mine, iar bancnotele i le dadeam ei. Pana in ziua in care am realizat ca trebuie sa schimb acest obicei de a le face tuturor pe plac. In acea zi m-am dus cu marunt la magazin. Doamne… ce bine m-am simtit. Eliberata de o povoara. Si de marunt, bineinteles.

Putin cate putin, a inceput sa imi placa. La posta, in fata ghiseului ghiseu, daca stateam cateva secunde in plus, ca sa scriu pe plic, nu ma mai panicam si nu ma mai simteam rusinata in fata casierei care astepta, sau a domnului din spate. Sunt secundele mele, le merit. Nu e vorba de un abuz, nu am blocat ghiseul, nu am stat o ora. Am inceput sa respir, sa ma calmez. Si daca situatie cerea sa stau o ora la ghiseu, puteam sa stau acea ora linistita. Asa cum fac si alte persoane. E mai importanta rezolvarea problemei mele, decat rusinea toxica de a face un om sa astepte, nu ?

Zambesc acum cand imi amintesc ca uneori metroul avea probleme, sau un accident bloca traficul si ajungeam cu intarziere la munca. Ii anuntam si nu era nicio problema, insa rusinea era in mine si ajungeam sa ma scuz de parca eu eram cea care a blocat traficul. In realitate, eu ma trezisem de dimineata si plecasem de acasa la ora corecta.

Ajunsesem atat de neincrezatoare incat pana si supararea unei persoane suparate o luam personal si culpabilizam.

Acestea sunt excese de amabilitate. Unii dintre noi am fost invatati sa ne preocupam mai mult de altii si sa uitam de noi. Nici nu stim cum trebuie sa reactionam atunci cand suntem deranjati de ceva, pentru ca ne gandim la cealalta persoana, in loc sa ne gandim la noi.

Daca privim situatia dintr-o perspectiva pertinenta, noi permitem celor care ne deranjeaza sa faca la fel si altora. Nu dam feed-back comportamentului neadecvat, sau mai rau ne scuzam noi pentru ceea ce ei au gresit.

Sa iti permiti sa fii suparat atunci cand ceva te deranjeaza, este foarte sanatos. Nu inseamna ca trebuie sa te duci sa impusti cainele persoanei care te-a deranjat. Fara reactii furioase, va rog. O simpla constare politicoasa este suficienta :

 « Aveti grija pe unde mergeti. Puteti rani pe cineva. »

« Domnule, va rog sa nu va bagati in fata noastra. Stam toti la coada. »

« Regret sa aud ca nu va place sa primiti marunt. Insa maruntul reprezinta tot bani. » iar daca e foarte afurisita puteti adauga politicos « Inteleg ca nu va place sa numarati marunt, desi sunteti casiera. V-ati gandit sa va orientati catre un alt job ? »

Nu e bine nici sa toleram prin ignoranta un comportament nepotrivit, dar nici sa reactionam necontrolat si furiosi. Nici alb, nici negru. Exista nuante ale politetii. Si datorita noua, lumea poate deveni un loc mai bun. Plantam  o samanta si poate va da roade candva.

Nu se stie niciodata… poate intr-o zi doamna casiera va procesa mesajul primit, si va radia de fericire la un nou job, un job care o face fericita…