Am ezitat multi ani inainte de a scrie aceasta carte. Am schimbat numele, am modificat informatii, doar pentru a reveni mereu la adevar.

Adevarul este ca Johanna sunt eu.

Esti pe cale sa ma insotesti in cele mai ascunse locuri ale sufletului meu si vei asista la renasterea mea. Iti multumesc pentru ca te-ai alaturat vehicului care pe mine m-a adus unde sunt astazi.

Timpul trece si uneori lasam amintirile sa moara. Eu am ales sa ma trezesc. Nu mi-a fost usor. Nascuta in ignoranta, am ajuns sa ma ignor.

Confuza, inocenta, fragila, sufletelul meu de copil invata sa absoarba energia tensionata a unui loc pe care il numeam “acasa”. Nu intelegeam. Teama gandului ca nu voi intelege niciodata m-a facut sa caut informatii. Am inceput sa caut adevarul.

Persoanele care m-au crescut, nu intelegeau. Adevarul lor era un model preluat din generatie in generatie. Detasati de ei, detasati de mine, pretindeam ca totul este bine si ne ascundeam in spatele unor aparente si zambete false. Invatasem sa zambesc, indiferent cat de greu era.

Familia mea nu ma vedea. Emotiile mele nu contau. Programata sa cred ca tot ce reprezint eu este o imagine exterioara si ca daca lumea ma valideaza, sunt un om bun, tot ce am facut a fost sa acumulez frustrari.  Sufletul meu bun si inocent de copil murea putin cate putin. Inghetat si singur, ma indepartam de el cu fiecare zi ce trecea.

Mi-au trebuit zeci de ani sa imi decongelez sufletul. Emotiile reprimate, rusinea, vina, insuficienta, toate aceste fantome m-am bantuit pana la varsta de 30 de ani. Copilul din mine a fost invatat sa taca, sa zambesca, sa nu deranjeze, sa tolereze, sa nu supare… Putin cate putin am devenit o umbra a ceea ce m-am nascut sa fiu.

Durerea ma sfasia din interior si o consolam cu bucurii exterioare. Trecand prin viata in asteptarea a ceva sa apara, simteam ca am murit deja, ca sunt invizibila. Oricat de amagitoare erau unele momente de bucurie, viata ma ducea mereu inapoi in durere. Viata imi arata mereu ce trebuie sa explorez.

Nu este usor sa iti amintesti ceea ce te-a ranit. M-am dus in durere pentru a-mi ucide sufletul ranit si pentru a-l reinvia apoi.

M-am plans, m-am observat, mi-am amintit trecutul si m-am consolat. M-am vindecat. Am reinviat, buna si puternica. Tot ce imi doresc acum este sa ajut oamenii sa parcurga drumul meu.

Draga cititorule, continuand sa ma citesti vei deveni parte din calatoria mea de salvare. Vei asista la lupta mea de trezire, cautare de raspunsuri, acceptare si vindecare.

Acesta este adevarul. Johanna sunt eu, Dan este fostul meu sot, Raul este iubirea care m-a facut sa ma ridic si sa merg mai departe.

Calatorie placuta in continuare.