Am facut atatia ani de scoala si inca mai avem milioane de intrebari. Ne trezim, traim, mergem mai departe si zi de zi cautam mai mult. Cautam raspunsuri la intrebarile noastre, cautam fericirea, cautam sfaturi bune, cautam, cautam si nu ne oprim din cautat.

Ce bine ar fi fost, daca am fi invatat la scoala cum sa ne urmam visele. Ar fi fost perfect daca am fi descoperit la ce suntem talentati, ce ni se potriveste. Mi-ar fi placut sa existe in scoala proiecte in care sa lucram in echipa si sa intelegem la ce suntem buni, daca suntem facuti sa fim antreprenori,  lideri sau executanti.

Viata noastra ar fi avut un alt curs, daca am fi fost ascultati si vazuti, nu chestionati si examinati.

Nu ne-a spus nimeni ce inseamna sanatatea emotionala, cum sa gestionam conflictele, cum sa ne exprimam opiniile cu incredere. Ni s-a spus sa concuram, sa vrem mai mult, sa vizam perfectiunea si sa respectam ce scrie in manual. Iar cand am esuat am fost certati, comparati cu altii, minimalizati. Trist.

Noi nu am fost acceptati si intelesi, atunci cand aveam cea mai mare nevoie, dar ca adult ni se cere sa acceptam greselile altora, sa fim intelegatori si eventual sa intoarcem si celalalt obraz.

Ce sa facem in viata pentru a gasi echilibrul ? Unde este locul nostru ?

Sa ascultam ce ne spune MINTEA sau INIMA?

MINTEA ne comunica ceea ce ii este familiar, ceea ce ni s-a spus la scoala, acasa, in societate. Mintea ne poate sabota permament, spunandu-ne sa ca nu suntem buni daca vecina de la etajul 2 ne-a refuzat invitatia la cafea, ca nu valoram nimic daca am picat un examen, ca nu e bine sa gresim, ca nu are rost sa riscam, ca nu meritam mai mult…

Mintea e plina de neincredere pentru ca esti uman, ai gresit, ai esuat, esti imperfect si acest lucru este OK. Hai sa fim sinceri, toti oamenii au gresit, gresesc si vor mai gresi. Singura diferenta este ca unii au inteles ca greseala este normala, altii si acum, in momentul in care citesti acest articol, se autocritica pentru greselile facute acum 3 ani si incearca sa fie mai buni decat altii. Ce pierdere de timp.

De ce sa devii propriul tau dusman si sa incerci toata viata sa fii mai bun decat altii, in loc sa te intelegi, sa te ierti si sa fii bun in ceea ce faci tu.

INIMA comunica cu noi permanent. In haosul propriei minti, iti mai dai voie sa o asculti ?

Daca o ascultam, vom realiza ca ea ne spune cu blandete ce vrea, in ce directie sa o luam. Ea este acolo chiar si atunci cand noi ne luptam cu ganduri autosabotante.

Radarul nostru pentru o viata fericita, este INIMA.

Nu mai analiza, reanaliza si calcula, nu mai asculta ganduri neincrezatoare din trecut, opreste-te din a te critica ! Daca inima iti transmite un mesaj, ascult-o ! Este in zadar sa pui presiune pe tine, sa vezi doar ce este complicat, sa iti fie frica sa te aperi pe tine si dorintele tale.

Chiar daca vei fugi de ceea ce inima ta isi doreste, ea nu fuge. Este acolo si iti va transmite mesajul iar si iar, pana il vei intelege si vei face ceva.

Nu exista alta cale. Ori iti asculti mintea, ratiunea extrema, toate temerile si ranile trecutului si ramai pe loc, nefericit. Ori iti asculti inima si « risti » sa fii fericit.

Cand inima ta vorbeste, ascult-o !

La final, regretam doar lucrurile pe care nu le-am facut in viata, telefoanele pe care nu le-am dat, sentimentele pe care nu le-am rostit, povestile pe care nu le-am trait…