Paris. Ultimele zile de 2018… Era atat de frig incat devenea deprimant. Nu se vedea cerul si ploua non stop de cateva zile. Tocmai ma intorsesem infrigurata deja din Romania, unde mi-am petrecut sarbatorile de iarna in familie. Simteam ca e prea mult. Doua zile am stat lipita de calorifer, am facut cate 2-3 dusuri calde, piscina incalzita …. Ma gandeam … «Oare asa o sa fac pana in martie? »

Am expus problema si am gasit solutia. «Plec la caldura» – mi-am zis. Am cautat destinatii nu foarte departe si am simtit cum ma incalzeste doar gandul de a fi aproape de mare, nisip, soare… «Malaga, 24 grade» – citeam pe internet. «Plec! Cat de repede se poate! »

Si intr-o saptamana eram in avion.

Am plecat la soare, nu imi doream mai mult. Nu ma asteptam la ce a urmat.

In Malaga am gasit mai mult deca caldura in ianuarie, am regasit viata…

Poarta de intrare in Andaluzia, oras boem, cald si atat de linistit… am simtit inca de cand am coborat din avion o stare de bine. Nu stiu cum reuseste un oras atat de mic sa transmita o energie pozitia intr-un timp scurt. Palmieri peste tot, flori, faleza, plaja, portul, muzica naturii, pescarusi, istorie, arta…

Malaga a dat lumii doi artisti de talie mondiala – Pablo Picasso si Antonio Banderas. Bineinteles ca am fost sa vad muzeul Pablo Picasso, am vrut sa ii aflu povestea si creatia. A trait cu nostalgia acestui oras frumos din care a plecat la 10 ani si s-a stabilit in Franta. Recunosc ca m-am identificat putin cu el … si m-am indragostit de operele lui.

Am plecat initial in cautarea soarelui, dar am ajuns rapid sa vizitez orasul cu entuziasmul si bucuria unui copil. Recomand Malaga fara ezitare, oricand iarna, vara… recomand Castelul Gibralfaro de unde se poate vedea panorama orasului statiune, centrul istoric plin de viata, muzica, dans, o zona animata cu stradute inguste si localuri chic. Teatrul Roman si Alcazaba, care este o fortificatie maura din secolul al XI-lea , portul si bineinteles plaja.

«Wow Lory. Sa tot iti mai fie frig si sa pleci asa» – mi-am zis. Sa va mai zis ca din prima seara am dat peste o petrecere in stil spaniol … el vino dulce, paëlla si bailamos !

Viata e frumoasa si nu se opreste din a ma surprinde de fiecare data