Johanna a lucrat de la 16 ani. Mai putin de nevoie, mai mult pentru ca voia sa arate ceea ce poate. Avea de dovedit ca este un copil bun, astfel incat parintii sa o aprecieze. Daca nu, risca sa fie ignorata sau criticata.
Deseori era comparata cu sora ei mai mare, care excela in toate, excela la scoala, la pian, scria cel mai frumos si in general era greu de ajuns, indiferent in ce domeniu. De fapt, Johanna era comparata cu toti ceilalti copii, fiecare era mai bun decat ea intr-un fel.
Acum are 30 de ani si este frumoasa. Are parul lung, saten si niste ochii mari verzi, pielea alba si pometii rozalii. Este plina de viata si pare foarte fericita, de parca nu a avut niciodata probleme, sau de parca nici nu a trecut prin viata pana la varsta ei.
Lucrurile mici ii aduc bucurie, uneori priveste natura si inchide ochii. Se incarca. Respira aerul curat cu ochii inchisi si primeste cu bucurie cadourile generoase ale naturii. Se lasa rasfatata de vant, de flori, de muzica pasarilor… Johanna acum simte!
Pana nu demult ignora totul in jurul ei. Nu vedea. Nu simtea. Nici nu credea ca merita prea mult de la viata. Uneori se bucura doar sa primeasca atentie, o privire din jur. Era usor de cucerit cu un compliment.
Desi a avansat in pozitii de conducere rapid, si-a dechis propria firma, a calatorit mult si s-a adaptat la situatii si culturi noi, Johanna nu stia cine este. Nu se putea vedea pe ea insasi si potentialul imens din ea. Avea nevoie de validari exterioare pentru a se bucura de ea insasi. A carat cu ea aceste pietre grele de neincredere si insuficienta pana la 30 de ani.
A muncit mult, si-a ales parteneri incapabili sa o vada, facea eforturi si in casnicie, ca si in cariera, facea totul ca sa fie vazuta.
Simtea permanent ca ceva nu este in regula, se simtea deconectata de toti din jur si isi zicea tot timpul ca trebuie sa fie mai mult de atat. Dar unde ? Si ce anume ? Si de unde sa inceapa ?
Johanna s-a simtit mereu invizibila, a fost facuta sa creada ca nu poate reusi in viata.
Copil fiind, traia in umbra altora si era certata, pedepsita sau ignorata. Nu stia cat este de frumoasa si buna. Isi pastra insa intact zambetul cald. Un zambet larg si bun, atat de bun incat simteai ca si-a deschis sufletul ca sa il ofere.
In articolele din Categoria – Jurnalul Johannei, vom descoperi drumul parcurs de Johanna catre regasirea ei.
Create sa ajute, sa inspire si sa starneasca curiozitatea. O poveste cu care multi vor empatiza, unii se vor regasi pe ei si raspunsurile la intrebarile pe care si le pun de o viata. O poveste ce va schimba vieti.
Usor de citit si inteles, dinamica si controversata, o experienta de viata spre regasirea de sine …