Asta este ceea ce îmi zic zi de zi, de ceva ani…

Atunci cand simt frică mă intreb “Lory, esti în pericol? Trebuie să te aperi sau să fugi? Nu? Si atunci? De unde vine frica asta?”

Dupa multe cărti citite, discutii cu specialisti si analiză personală am aflat că frica vine din experiente dureroase din trecut. Adică, dacă copil fiind erai certat atunci cand vărsai, din greseală, un pahar cu apă, vei trai cu teama de a nu fi certat dacă versi ceva.

Eu am avut toate temerile posibile. Imi era teamă să plang pentru a nu fi considerată slabă, îmi era teamă să dorm singură in cameră, îmi era teamă să vorbesc în public, să arăt ce idei am, să am încredere in oameni, să evoluez… Am fost destinată esecului în această viată.

Si m-am construit singură ca să înving !

Cum? Plecand la explorat. Am căutat sursa fiecărui sentiment de frică din mine. Am inteles de ce îl simt, l-am integrat, am trăit emotia si move on.

Lory îti e frică să vorbesti cu acel doctor atrăgator de care îti place? Imi amintesc imediat cuvintele bunicii cand îmi plăcea un baiat…. “Stai în banca ta.” Si rasete în toată casa cand povestea că … “lu’ asta mică i s-au aprins calcaiele la scoală hahahaha.” Accept că unele experiente din trecutul meu au fost tratate cu sarcasm si indiferentă. Imi amintesc imediat ce badass sunt, imi amintesc momentele în care am fost mandră de mine, îmi amintesc cate am facut în viată pentru mine si pentru cei dragi… Si mă duc cu capul sus să vorbesc cu acel doctor. Yesss ! Asta este lupta cu frica !

Ca să fiu sigură că îmi creez un obicei din a învinge acest dusman fioros, frica, mă supun din cand în cand la cate un test. Pană acum am făcut bungee jumping, am mers pe cărbuni încinsi, am stat în cuscă cu un tigru, am tinut în mană un crocodil, m-am lăsat masată de un elefant, gadilată de maimute, m-am “jucat” cu iguane, m-am pupat cu o girafă, am dormit în savană, am mers prin junglă si multe altele…

Astăzi vă explic cum este să stai în cuscă cu un tigru !

De data asta nu este un sentiment de frică provenit dintr-o experientă din trecut. Este frica justificată, corectă, pericolul este langă mine.

Oamenii sănătosi nu intră în cuscă cu tigrii. Se protejează si păstrează distanta. “Ce naiba este în capul meu…” mă întrebam în taxi în drum spre Regatul Tigrilor din Pucket, Thailanda.

Ajung la regat si toată lumea radea, se distra. Doar eu mă uitam dupa taxi dacă a plecat… poate mai am timp să mă întorc… Eram într-un grup si încercam toti să părem cool si curajosi. Ne trădam prin faptul că vorbeam unii peste altii si ne miscam agitati.

Doamna thailandeza de la intrare ne intreabă ” Vreti să intrati în cusca cu tigrii mici, medii sau mari?”

Nimeni nu răspunde iar doamna continuă: “Veti intra unul cate unul, pe rand .” Am simtit dezamăgire, eu as fi vrut sa intrăm toti si să iesim toti, asa în sir indian, ca la muzeu…

Se trezeste unul din grup să răspundă “Mari”.

“Medii” mă aud spunand înainte ca el să rosteasca i-ul de la mari. Oare ce a fost in capul meu?

Unii au intrat la mari, eu la medii… Teamă, panică, respiratia se accelerează, scot telefonul să filmez poate asa mă distrag putin… Il bag la loc, nu am chef de filmat. Logic. Cine ar avea?

Un dresor se oferă să îmi facă poze, altul îmi explică unde să mă asez în timp ce se ocupă să îl tină concentrat pe tigru. Concentrat la el si nu la mine. M-am asezat în spatele tigrului, mi-am zis: “Lory ăsta e momentul, hai că poti. Doar o data în viată…” si gata, s-a ivit si un zambet…

Rezultatul îl vedeti singuri. Amin.



Tiger Kingdom Thailand – 2017