Dragostea disfunctionala

Marian rontaie chipsuri si priveste un film cu draperiile trase. Este miezul zilei si un soare puternic loveste in fereastra de la dormitor. Inca nu si-a dat jos pijamaua, nici nu pare sa-si doreasca asta. Are patura trasa pana peste nas si sta ghemuit in pat. Ai presupune ca doarme, daca nu s-ar da de gol atunci cand izbugneste in ras, ori de cate ori o faza din film il amuza.

Ana, sotia lui, isi pileste o unghie in bucatarie. Au trecut deja doua ore de cand a pregatit micul dejun, a facut deja turul telefonic al prietenelor si acum se plictiseste. Ii este iar foame, dar Marian a mancat ultima punga de chipsuri. Ar vrea sa o sune iar pe Corina, colega de munca, dar subiectele de discutie s-au cam epuizat in ultima ora.

L-au criticat impreuna atat pe Costel al Corinei, numarand impreuna sticlele de vin pe care le-a consumat de cand este in carantina, cat si pe Marian al ei, care s-a ingrasat pe putin 5 kilograme. Au injurat guvernul, presedintele, chinezii, tara si criza “ca asta ne mai lipsea, in rest le aveam pe toate”.  Au abordat subiectul copii, “creaturi agitate si fara preocupare, imposibil de disciplinat in perioada aceasta”. Si-au exprimat supararea in fata deciziei de a inchide scolile, au vorbit despre migrenele lor zilnice, certurile conjugale si tupeul lui Marian de a cere sex, desi sta in aceleasi haine de 2 zile.

« Draga, am crezut ca voi avea timp sa ma odihesc si eu, acum de cand nu mai muncesc, dar imi sar ambii copii in cap de dimineata pana seara. In plus Costel se invarte fara rost prin casa. Parca e cu ochii pe mine si cand ma duc la baie. Imi vine sa ii las pe toti si sa dorm pe o banca, sunt plina de draci si de-abia a trecut o saptamana. » se destainuie Corina.

« Dar sa isi faca si el o activitate prin casa, sa schimbe un bec, ceva… Sau de ce nu va jucati carti cu totii? »

« Nu as mai vrea sa il vad in fata ochilor. Ieri dimineata s-a suparat pe faptul ca Lidia nu a mancat si a pus-o la colt. A plans aia mica o ora. Lui nu i-a pasat. S-a ridicat de la masa si a inceput un joc video cu baietii. Nu l-am mai vazut pana pe dupa-amiaza, cand s-a ridicat de la calculator, probabil i se facuse foame. » 

« Pai, na… se plicteste omul. Al meu se ridica din pat doar ca sa manance si sa fumeze. Se uita la filme si rade singur. Uneori cand se termina filmul se muta de la calculatorul din camera la televizorul din salon. Mai bine sa il stiu la filme decat la stiri, ca tare se mai sperie de ce se intampla in lume. Imi dau seama ca e speriat dupa felul cum rontaie alune fara oprire. » ii povesteste Ana

« Mai fata, nu stiu tu, dar mie mi s-a facut dor de munca. » ofteaza Corina. « Macar acolo mai auzi o noutate, o gluma, mai vezi o fata noua. Acasa cred ca o sa innebunesc. Nici pe mama nu mai am chef sa o sun. Toata ziua imi povesteste cum se plictiseste tata, acum de cand s-au inchis pariurile sportive. »

« Corina, eu nu mai am chef sa sun pe nimeni ca sa aud cum se aolesc. Nici la televizor nu ma mai uit. Daca e sa patim ceva, asta este. Ce atata panica. Lasa ca o fi bine si acasa, mai o curatenie, mai o unghie, mai o carte. Macar sunt linistita acum sa-l stiu pe puturosul meu acasa si nu imi mai fac griji cu cine si pe unde o umbla. »

Dragostea sanatoasa

Tudor ii mangaie parul Emei cu afectiune. Stie ca este trista si ca ii este dor de mama ei.

« Buna dimineta, iubito. Cum ai dormit ? » o intreaba, sarutandu-i fruntea.

Ema ii raspunde cu un sarut scurt si ii zambeste. Nu se simte bine si el stie. Si-a dat seama ca acum e momentul sa o sustina pe sotia lui. Ii accepta vulnerabilitatea si o intelege.

« Am dormit agitata. Imi imaginez atat de multe. Stiu ca trebuie sa fim pozitivi, dar este atat de multa durere in jurul nostru. Ma gandesc neincetat la mama si as vrea sa o pot strange in brate »

« Stiu iubito. Este greu. O sa trecem cu bine de aceasta criza. Ne vom intoarce la viata normala in cateva saptamani. Imagineaza-ti ce bine va fi sa stam iar cu familia, cu prietenii, in natura, in vacanta, sa dansam, sa profitam de fiecare moment, cu mai mare bucure decat inainte. Totul va fi bine. Mama ta este in siguranta. Si noi suntem in siguranta. » ii spune Tudor, privind-o de pe marginea patului.

« Multumesc, dragule. O sa ma simt mai bine dupa sport. Ma duc sa fac putin stretching.»

« Te astept pentru micul dejun si apoi ma apuc de munca. Hai ca am mai trecut prin greutati, suntem caliti, nu-i asa ? » glumeste el si o strange la piept.  

De la inceputul carantinei Tudor lucreaza de acasa, iar in timpul ramas face sport, plimba cainele si participa la un training despre comunicare. Seara servesc impreuna cina, isi impartasesc gandurile, poantele din timpul zilei si apoi decid ce film vor vedea inainte de culcare.

Ema lucreaza in marketing. Iubeste oamenii si socializarea. Pentru ea aceasta perioada este greu de trait. Isi suna mama zilnic, trimite mesaje prietenelor si uneori plange. Traieste o avalansa de emotii in numai 24 de ore, iar a doua zi o ia de la capat.

In aceasta perioada il iubeste pe Tudor mai mult decat oricand. Il priveste cu admiratie si este atat de recunoscatoare vietii ca i l-a oferit pe el, cel mai bun prieten, iubit si sot. El este sprijinul si protectia ei, ea este fericirea si puterea lui.

De fapt, in acesta perioada Ema iubeste pe toata lumea. Tot e isi doreste este sa arate si sa spuna tuturor cat de mult conteaza pentru ea. Prieteni vechi, colegi de munca, oameni de la sala de sport, doamna care ii vinde painea, femeia de serviciu de la birou, toti oamenii au devenit importanti pentru ea.

A terminat sedinta de sport si mediteaza cu ochii deschisi, privind pe fereastra de la bucatatie.

« Ai dreptate, Tudor. Gandesc excesiv in aceasta perioada si uit sa ma mai bucur si sa fiu recunoscatoare pentru tot ce avem. Sunt oameni singuri, bolnavi, oameni care au pierdut totul. O sa ma gandesc la ei si la cum pot sa ii ajut. »

« Foarte bine. O sa te simti bine ajutand. I-am promis deja vecinei Otilia ca vom face cumparaturile pentru ea. E prea batrana ca sa se expuna riscului. »

« Mi-ar placea sa faca cineva cumparaturi si pentru mama. Daca toata lumea ar ajuta, ar fi super. Hai sa pregatim niste clatite si inainte sa te apuci de munca, poate ii sunam si pe parintii tai. »

Dragostea disfunctionala ne raneste si ne face nefericiti. Simtim ca nimic nu are rost, ne pierdem elanul, creativitatea, cheful de viata. Simtim emotii negative, suntem nemultumiti, ne controlam, ne ofilim, nu putem comunica deschis, ne criticam si ne judecam. Ne simtim toxici.

Dragostea sanatoasa este buna, calma si ne aduce fericirea. Ne gasim locul nostru in care suntem relaxati, intelesi si acceptati. Ne sustine si ne incurajeaza. Fericirea celuilalt este esentiala pentru fericirea noastra. Dragostea adevarata ne lumineaza si ne face mai buni.

Sa avem grija ce dragoste alegem sa traim, pentru ca in momentele grele dragostea ne va ajuta sa ne ridicam, sau ne va trage si mai mult in jos.