Nu am scris toata vara si acest lucru este dureros. Obisnuiam sa scriu seara si ma linisteam asternand toate trairile mele pe hartie.

Sufletul meu a simtit mereu nevoia sa se descarce. Nu si in ultimele luni.

Cu cat ma indepartam mai mult de SelfCare By Lory, cu atat ma instrainam de mine. M-am suparat pe mine, asa cum simteam ca s-au suparat cei care ma citesc si care ma asteapta. Ei ma asteptau sa vin asa cum si eu ma asteptam. Si nu mai veneam.

Dupa primele randuri scrise deja ma simt mai bine. Scrisul este drogul meu iar publicul meu este familia mea. Fara scris si fara voi m-am simtit singura pe lume.

Acum am revenit, mai aproape de voi si de inimile voastre, mai sincera, mai autentica.

Stiu de ce m-am oprit din scris. M-am indragostit. Si asta m-a blocat.

M-am indragostit altfel.

Nu am stiut pana acum ce inseamna o iubire altfel. Neintelegand-o, am decis sa o traiesc fara sa dau nimic afara. Intr-adevar, atunci cand scriu, emotiile mele ies la suprafata. De data asta am vrut sa ramana inauntru, doar pentru mine.

Nu i-am spus ce simt si nici nu stiam cum sa o fac. Nu este acel tip de iubire in care simti sa spui multe ca sa nu il pierzi… Nu este o graba sa faci si sa arati pentru ca altfel vine altcineva si ti-l ia… De data aceasta ii dau iubirii tot timpul de care are nevoie sa simta, sa arate, sa rosteasca, sau doar sa traiasca si atat.

Nu doare si nu e intriganta. Nu e posesiva si dramatica. Nu te face sa pierzi nopti. Nu te temi de viitor. Nu e rea si egoista.

E atat de altfel incat nu am stiut sa o definesc initial. M-a luat prin surprindere.

Iubirea se simte ca o mana protectoare. Esti in sfarsit in siguranta. Acel sentiment de “acum ce urmeaza” nu il mai ai. Nu te mai temi ca vine furtuna peste voi. In loc de virgula de data asta ai pus punct.

Este multa incredere si prietenie.

Iubirea aceasta m-a oprit din scrierea in singuratate, pentru a trece la urmatorul nivel. Precum un nou sezon al unui film. Actiunea se intensifica, apar personaje noi, totul evolueaza.

Am evoluat si eu. Personal si emotional. Iubesc altfel. Este hranitor pentru sufletul meu. Iar urmatorul nivel este cel al inspiratiei totale.

Iubirea te inspira sa vezi lucrurile pe langa care, inainte, treceai nepasator. Un cersetor care isi imparte mancarea cu cainele lui, un copil imbratisandu-si mama, un coleg timid ce mananca singur, un fiu care isi ajuta tatal batran, un fluture zburdalnic la fereastra… 

Iubirea ce a aparut in mine, atat de firesc si frumos, m-a conectat cu toata iubirea din jurul meu. Am inteles ce inseamna sa plangi de bucurie si sa plangi dureri adevarate, nu rautatile celor care vor sa ne faca nefericiti. Am inteles ce este important.

Viata nu te intreaba niciodata daca esti pregatit sau nu sa iubesti. Nu iti da un avertisment inainte sa te surprinda.

Nu, nu te intreba daca este prea devreme sau prea tarziu, daca vrei sau nu.

Nu te intreaba niciodata nimic. Ea doar iti trimite oamenii de care ai nevoie ca sa intelegi de ce nimic din trecut nu a mers, de ce ai suferit si de ce nu ai fost iubit cu adevarat.

Viata nu te pregateste pentru iubirea ce vine, asa ca ramai mut in fata ei. Nu am stiut ce este acel sentiment de bine si cald. Pace si calm. Siguranta si protectie. Incredere si prietenie. Acceptare si asumare. Bunatate si grija.  

Cu el esti asa cum esti cu tine. Sunteti doi oameni intregi conectati reciproc ce traiesc in sfarsit, nu doar exista.  Te uiti la el si privesti in propria oglinda. Iubindu-l si apreciandu-l pe el ajungi sa te iubesti si sa te apreciezi pe tine, din ce in ce mai mult.

Am inteles ca, unele drumuri au un singur sens, iar atunci cand te indrepti spre casa nu mai exista cale de intoarcere.

Esti acasa, sufletul tau este viu. Acum putem sa zambim si sa bucuram mult de energia iubirii, azi, maine, mereu…