Poate este mai bine sa ma intrebi daca am trait cu adevarat pana la aceasta varsta. E irelevant sa spui un numar, daca nu l-ai trait…

Intreaba-ma cate apusuri am vazut si cate inimi am iubit. Intreaba-ma de cate ori am plans de fericire. Intreaba-ma de cate ori am luat-o de la capat. Intreaba-ma cate tari am vizitat, cate flori am cules…

Vrei sa stii la cate concerte am dansat cu ochii inchisi ? Vrei sa afli de cate ori am avut inima franta si m-am vindecat ?

Asta este varsta mea. Varsta experientelor din care am invatat si am crescut.

Ca oameni, cu totii inflorim cu fiecare noua experienta, intinerim in inimi cu fiecare bucurie, ne maturizam odata cu viata, ne imputinam la trup cu fiecare secunda care trece si traim in ritmul inimii noastre, fiecare diferit.
Daca am incerca sa ne asumam constient acest curs firesc al vietii, am intelege ca, odata cu trecerea timpului, putem gasi in noi bucuria vietii traite in trecut, prezent si de ce nu, in viitor.

Am plecat departe de casa dupa liceu, la varsta de 19 ani. M-am inscris la facultate, dar tot ce imi doream era sa am o diploma si sa lucrez. Nu am asteptat diploma si m-am angajat imediat. Imi placea atat de mult acel sentiment de libertate, incat treceam rar pe la facultate. Uitasem de diploma. Patru ani mai tarziu am absolvit si am obtinut, cu greu, mult ravnita diploma de economist.

Nu am fost des la cursuri, nu am iesit cu colegii, nu am pierdut multe nopti prin cluburi. Am invatat cum sa fiu economist lucrand intr-o banca timp de 4 ani. Am devenit legitima atunci cand diploma coincidea cu experienta mea. Insa realizam ca varsta mea nu mai coincidea cu varsta colegilor mei de facultate.

Am dat 4 ani de studentie pe 4 ani de munca practica. Eram proaspat absolventa, si aveam deja prima mea casa, prima masina, cateva calatorii prin lume si experienta de munca.  

Este bine sau este rau? Toate trebuie facute la timpul lor? Te-ai maturizat prea repede?

Poate. Dar cine poate judeca ? Am vrut sa imi ajut parintii. Imi placea sa ma descurc singura si sa iau viata in piept. Probabil sunt tanara si batrana in acelasi timp.

Am inteles in timp, ca starea de sanatate fizica şi psihica este direct influentata de starea de spirit a fiecaruia dintre noi. Exista tineri care par batrani, asa cum exista varstnici care raman vesnic tineri.

Imi amintesc ca fugeam de la munca la facultate, iar seara invatam. Imi permiteam sa imi cumpar manuale si culegeri, pe care le rasfoiam in pauzele de masa, sau la ghiseu intre doi clienti.

Invatam atat la munca, cat si acasa, si eram motivata sa continui asa. Eram motivata de primii mei bani, dar si de diploma care urma sa vina.

Cativa ani mai tarziu, am retrait aceeasi experienta in Franta. M-am mutat in orasul meu preferat, Paris. Eram fericita si entuziasmata, insa nu vorbeam limba franceza.

Nu am stiu niciodata cum e sa stai si doar sa inveti, asa ca m-am angajat imediat si am invatat franceza muncind. Au urmat alte provocari ale vietii care m-au maturizat. Tara straina, limba noua si domeniu profesional nou.

Ce varsta ai ? Varsta acestor provocari care nu m-au speriat. Varsta suficienta incat sa stiu unde vreau sa ajung si sa imi urmez calea fara abateri.

Am inteles ca putem avea 70 de ani, dar sa ne comportam imatur si iresposabil, asa cum la 25 de ani putem avea o experienta de viata care sa ne fi responsabilizat de mult.  

Varsta reprezinta deciziile pe care le iei si angajamentele pe care le faci. Diferenta intre maturitate si imaturitate o fac valori precum : constanta, controlul propriu si determinarea.

Nu este nevoie sa intrebi o persoana ce varsta are. Priveste-i chipul si urmareste-i atitudinea. Vei putea citi intelepciune in privire. Blandetea si compasiunea iti arata luptele prin care a trecut victorios. Zambetul voios si iti poate arata ca a sacrificat o parte din copilarie pentru a evolua, insa are inca in el copilul care profita de viata si e dornic sa se distreze.

Cu cat este mai vulnerabil cu atat stii ca a facut pace cu trecutul si se iubeste asa cum este. Rade din toata inima, este sincer si deschis, are o energie pozitiva, toate acestea sunt semne de maturizare si acceptare.

De care ori ne-am oprit, in goana timpului, ca sa ne privim propriul drum si ca sa ne multumim noua insine? Meritam sa ne multumim pentru fiecare greutate, durere, decizie, lacrima, greseala, lupta…

In spiritul acestei idei putem sa le mulţumim cu inima deschisa si oamenilor din viata noastra, tuturor celor din trecut si din prezent, pentru ca ne-au primit in viata lor si ne-au invatat sa intelegem, sa acceptam si sa pretuim lumea in care traim.

„Nu e suficient să adaugi mai mulți ani vieții tale…
Trebuie să mai adaugi și viață acestor ani.” – John F. Kennedy