… acum imi este teama sa ma aflu in compania nepotrivita.

Aceasta este teama multor femei. Teama care creaza istorii de o viata traita in compania persoanei nepotrivite.

Teama femeilor care asteapta sa fie observate si iubite, tanjind dupa afectiune si respect. Teama mamelor care muncesc neobosite, ca sa le ofere copiilor o casa si o mancare calda pe masa. Chiar si a sotiilor, care vor ca totul sa fie perfect in viata barbatilor lor, ii ingrijesc, le iarta ratacirile, accepta sa fie neglijate si se abandoneaza nefericirii, sperand ca intr-o zi ceva se va schimba.

Daca ati sti cate femei rabda infidelitati si violente, ignoranta, jigniri si grosolanii, de teama singuratatii. Cate mame uita sa mai aiba grija de ele si se dedica cresterii copiilor lor, traind doar ca sa se bucure de realizarile acestora. Singure si tematoare trec ca o umbra prin viata, nestiind cum sa iasa din ceata propriei existente.

« Unde ai vazut tu mai bine ? Da-mi tu unul mai bun. » rostesc ele, incercand sa se consoleze si sa isi accepte fatalitatea.

« Nu am timp de mine. Trebuie sa pregatesc masa, sa spal, sa curat, sa cumpar, sa organizez… » le auzi plangandu-se. Sunt epuizate, dar au timp pentru cei din jur, se motiveaza de dragul lor, sacrificandu-se pe sine.

Exista femei care merita totul, dar primesc atat de putin. Exista femei care nu cer nimic pentru ele, dar ar avea nevoie de multe.

Cunoasteti altfel de persoane ? Povestea unor mame, a unor bunici, surori si poate chiar povestea noastra.

In trecut, imi gaseam cuvinte de consolare si toleram relatii nepotrivite. Mica si naiva, traiam cu speranta ca el se va schimba, datoria mie. Imi alegeam un partener plin de rani si de neincredere si aveam misiunea sa il salvez. Voiam sa fiu altfel decat tot ceea ce cunoscuse si trebuia sa il conving ca sunt minunata. Ajungeam sa obosesc demonstrand cine sunt, oferind dintr-un sac fara fund si neprimind nimic la schimb.

El ma golea cu o placere imensa. Ii placea sa fie sus pe piedestal, iar eu sa ma invart in jurul lui, neobosita, pentru a-i satisface nevoile.

Povestea mea din trecut este povestea multor femei in prezent. Si a multor barbati ce indura magarii, inca mai asteapta minuni si nu isi pierd speranta ca intr-o zi va fi bine.

Mi-a fost teama sa fiu singura, dar acum imi este teama sa nu mai pierd nicio secunda in compania persoanelor nepotrivite.

Imi este teama sa renunt la timpul meu pretios pentru a-l oferi unei persoane care nu apreciaza fiecare celula din mine. Imi este teama sa descopar ca el este un macho ce se activeaza la fiecare femeie frumoasa pe care o vede si isi dovedeste valoarea prin numarul de cuceriri, haine de firma si masini. Ma inspaimanta scenariul mamelor, ce isi ingrijesc iubitoare copii, asteptandu-l cu masa pusa pe sotul care, uita de aniversarea lor si flirteaza cu secretara. Urasc povestile femeilor excesiv de amabile care scuza, iarta, inteleg, rabda iar si iar, in timp ce viata si tineretea lor trece. Ma infurie indiferenta partenerilor care se ignora in goana dupa bani.

Intr-o zi, dragele mele sotii, mame si fiice, trebuie sa spuneti STOP. Nu lasati teama sa va conduca, ci bucuria de a trai. Copilul creste si uita sa te intrebe « Ce mai faci », sotul bibilit si cocolosit uita sa iti sarute mainile muncite si sa iti spuna « Multumesc pentru masa ».

Cine iti va spune o vorba buna ? Cine te va imbratiseaza ? Cine te iubeste asa cum esti ?

Daca ar sti ei ca nu avem nevoie de lucruri de valoare. Daca ar sti ei ca tot ce ne lipseste vine din interior si este usor de oferit, daca se simte, daca bate in piept.

In ziua in care toate scuzele dispar si femeia decide sa dea un sens vietii ei, cortina se va ridica. Victima devine erou. Viata in sfarsit incepe.

Ei vor regreta, dar este prea tarziu sa ne planga amintirea. Nu ne-au iubit cand am dat totul, acum totul ni-l dam noua.

Meritam sa fim fericite in fiecare zi, celebrate, divinizate si iubite.